Azi a fost o dimineata obisnuita de vacanta,in care eu ma culc ca de obicei la 2 noaptea si ma scol spre pranz.De la episodul cu bicicleta,m-am concentrat mai mult pe alergare,in dorinta disperata de a fi din ce in ce mai rapid si de a castiga bani.Dar sa trecem la subiect:
Pentru a n-spea oara i-am zis lui maica-mea sa ma scoale la 8,cel mult 9,dar nu stiu din ce motive,poate din indiferenta sau o bunatate candida de a nu ma solicita psihic brusc,n-a facut-o.Desigur va intrebati,cei 2 cititori care cititi acest blog(din care unul sunt eu),de ce nu mi-am pus ceasu' sa sune,insa eu am considerat gresit ca omul e un desteptator mult mai insistent mai ales daca are in recuzita o galeata de apa rece.
In fine,am mancat ceva acolo,sa nu protesteze stomacu' si pana la urma am mers la Ieud,cunoscut in judet si nu numai pentru case traditionale,biserici de lemn si peisajele superbe si de ce nu,oamenii,desi o parte s-au adaptat curentului urbanist sau suburbanist.Totusi eu am mers la antrenament,pe terenul unui maraton anual,de care sunt atasat deoarece e prima cursa de anduranta la care am participat(21 km,din care prima jumatate e in urcare din ce in ce mai pronuntata,iar apoi,dupa un mic ocol,coborare pe un traseu aproape identic.Mi-am zis sa-mi verific puterile insa de la inceput am avut o problema,trusa mea de prim ajutor din spate,ce continea 2 tricouri,un prosop,2 sticle de apa+1 energizant si ceva mancare,Eh,care-le astea in spate,urcand 11km,unde pe alocuri panta era de peste 10%.
Un lucru era totusi de remarcat,ce m-a facut sa ma simt bine,am fost incurajat in diverse feluri de unii sateni,
de pilda "ce-i cu graba asta,nu poti mere' incet?",sau "cine-o slobozit cainii?" sau ma intreba un copil daca sunt primul in concurs,iar eu cu juma' de gura am zis ca e doar un antrenament desi unul serios.Am avut mare noroc,cu o vreme splendida,fara ursi coborati dupa carne frageda,fara noroaie cum a fost sambata in Apuseni,unde am fost nevoit sa abandonez din cauza vremii.
Am tras tare primii 9km,deja intrasem adanc in munti si au trecut doar 43min mi-am zis ca e nemaipomenit.Dar creierul meu a cautat tot felul de subterfugii sa ma opresc.Am intrebat niste carutasi cat mai e pana la fundu Ursoii,locul unde trebuia sa ma intorc,si mi-au zis ca vreo 3km.Eu i-am comunicat mintii ca nu poate fi mai mult de 1km si am continuat,dar tipu' avea dreptate si m-am convins din ce in ce mai tare,cu cat durerea de la picioare la abdomen era mai pronuntata.
Moment critic.Trebuie sa iau o pauza,merg cativa pasi normal,dupa care continui sa alerg,asa imi spuneam initial.Insa timpul trece si inca n-am ajuns la jumatate si era aproape o ora de cand am pornit.In sfarsit dupa 1h13s,ma intorc,galopez,intrecand carutasii pe care ii intrebasem la urcare precum un TGV insa ma uit dupa niste repere vizuale,cum ar fi cea mai veche biserica de lemn din lume,daca nu ma-nsel.Un nene a zis la 2 fete,"no ,ce stati,dupa el",alte 2 au incercat sa se ia la intrecere cu mine,insa eu numai la asta nu ma gandeam,ci mai mult cum sa termin cursa.Le-am incurajat sa alerge cu mine,asa in papuci cum erau si au stat cateva sute de metri.Mai aveam insa kilometri buni pana la final si n-am stat pe ganduri mult,trebuind sa ma concentrez pe forta mea care era in scadere.
Am tras concluzia dupa mai multe experiente la tara,ca in general oamenii de acolo sunt mai atenti la ce e in jur,sunt mai entuziasti cu viata lor simpla si deseori liniara decat multi oraseni.In oras daca ma vede cineva alergand,in cel mai bun caz are o reactie hilara,dar in general e de nepasare,si nu din cauza ca vede des alergatori,pentru ca cei care fac sport sunt minoritari ci din cauza unei amorteli de tip bacovian.
In sfarsit,ajung in centrul satului si cu o ultima zvacnire bag un sprint de parca m-as fi intrecut cu Usain Bolt la mondiale,si ridic mainile in sus ca un adevarat conquiztador,si ghiozdanul ce se balanganea dar fara sa-l mai remarc.
Merg la magazinul in sat sa-mi iau niste provizii,ud leoarca,si ii urez la tanti vanzatoare o banala zi buna,insa din inima,ea uitandu-se la mine,in timp ce ieseam ca la un extraterestru si cu juma'de gura,ca mine cu o ora in urma,imi zice un multumesc.Mi-am schimbat hainele chiar in fata primariei fara sa-mi pese ca ma vede lumea,m-am sters sumar pe fata,zic sumar pentru ca niste puradei de pe strada au spus"Uite-l pe pinocchio",si alte porecle.Eu nu mi-am batut capul sa inteleg de ce imi zic,oricine poate zice orice,pana ce in masina m-am uitat la nasul meu negru ,gandindu-ma doar la efortul depus la cei 22km parcursi in 1:48:07.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu