Tot astazi,dupa o aventura pe bicicleta de care deocamdata m-am lecuit,am pornit la primul antrenament post-pascal pentru maratonul Bucuresti,de cca 20 km in jurul orasului(nu ca as fi trait in spiritul modern al pastelui cu mici si bere fara numar).Recent am participat si la semi-maraton din maratonul international cluj care a fost un indicator bun(cel mai tanar si cel mai bun tanar sub 23 ani) pentru viitoarele competitii(21km in 1h:52min)
Astazi am batut recordul si am facut in 1h:43min.Daca o tin tot asa o sa ajung prieten bun cu ogarii.
Aici a fost mai lipsit de peripetii cu exceptia privirilor piezise ale trecatorilor care inca n-au facut inca cunostinta cu echipamentul meu (din cap pana in picioare) considerat pe buna dreptate gay de unii si gen superman de altii.Eu mi-am vazut de drum.Dupa o dimineata infernala am avut norocul sa nu intalnesc caini vagabonzi pe tot traseul care a reprezentat conturul orasului.
Traseu:acasa-parcul dendrologic-muzeul satului-teplita-vama-din nou acas';E a 2-a oara cand il fac de cand am venit acasa.Nu sunt obisnuit sa il fac singur,dar numarul celor pasionati/disponibil pentru alergare fiind in acest capat de lume foarte mic,singurii care mai incearca fiind cei de la echipele de fotbal,tenis/atletism si pe care nu-i gasesti niciodata.
joi, 28 aprilie 2011
Orgoliul,diagnosticul traficului infernal?
In multe orase din tara,nu doar in capitala,dar si intre ele,odata cu aparitia unui numar mare de masini second-hand aduse din Occident,traficul a devenit o problema mioritica,riscul de AVC/infarcturi pentru soferi crescand exponential.Ca in mai toate domeniile am imprumutat obiceiul de a merge cu masina peste tot,chiar daca nu e nevoie,sanchi sa vada tot omu' "ce masina tare am si cat bag eu in burdihan".Cum din pacate teleportarea inca nu s-a folosit pe scara comerciala iar trenurile de mare viteza si autostrazile sunt la noi aproape SF,o meditatie zen inainte si dupa drum nu strica.
Azi am pornit cu bicla pe DN 18 sa vad satele traditionale din Maramures.N-am mai iesit cu bicicleta pe sosea de ceva vreme ,necunostinta de cauza fiind singurul factor motivant.De 2 ori pana la iesirea din Sighet era sa fiu ucis,odata unul demarand de pe trotuar(parcata fiind,fara sa semnalizeze si m-a maturat efectiv,noroc ca nu era nimeni pe sosea ca altfel eram strivit iar bicicleta intreaga.Am mers mai departe desi orice om sanatos la cap se intorcea acasa in locul meu.A doua oara un camionagiu m-a bagat in iarba nelasandu-mi nici un metru spatiu.
Nici la tara nu mai e ce a fost odinioara.Toti si-au schimbat lookul la case,unele grotesc de mult,dar cel mai grav manelismul s-a propagat cu viteza mai mare decat in mediul urban.Halal,plimbarea a devenit un tur de forta desi n-a fost in total mai mult de 30km.
Revenind la subiect,eu ma gandesc,pana cand o sa se tina ritmu' asta de aglomeratie,multi innebunesc in trafic,si in Bucuresti,si singurul motiv pentru care se mai merge cu masina e sa se vada ca este.Poate si autonomia care o capta soferul.Insa halal autonomie,din moment ce nu suntem singuri in univers.
De ce nu se poate renunta la orgoliu,ca asta e motivul de baza al congestionarii,iei si tu altceva pentru transport ca din fericire s-au inventat si alte lucruri:trotineta,rolele,poate tiroliana pe stalpi sau panza lui Spiderman.Oameni ma intreaba pe strada in Bucuresti cand am ocazia de unde pot cumpara biciclete la ocazie pentru ca parcarile (numeric)sunt sub 20% din nevoile reale.Si singurii care au de castigat sunt firmele de ridicat masini,si cei cu parcarile.Sa fie oare o complicitate intre acestia incat toti sa aiba profit?Orice e posibil,cand nu exista viziune.
Sunt deja binecunoscute Amsterdam care are 1 milion biciclete puse la dispozitie,cifrele cred ca sunt deja vechi,Utrecht,Milano,etc.fiecare bicla e inregistrata in reteaua unui oras,ideal ar fi ca metrourile sa aiba un vagon doar pentru biciclete si biciclisti cu cartele speciale de metrou.
De asemenea bicicletele puse la dispozitie de Veloteque ar trebui extinse in toate parcurile din bucuresti,am vazut ca este cerere si de asemenea si primaria sa contribuie cu o retea de biciclete cu cip,pentru a putea fi usor detectate in caz de furt.
De curand s-a flexibilizat codul rutier in privinta semnalizarilor pentru viraje ,schimbarea benzii,purtarea centurii de siguranta,pentru acestea dandu-se doar avertisment in caz de incalcare a legii;Dar biciclistii,si asa putini vor fi la mila soferilor teribilisti.
Solutii ar fi,curaj si dorinta de schimare trebuie.Poate sub presiune vom reusi...
Azi am pornit cu bicla pe DN 18 sa vad satele traditionale din Maramures.N-am mai iesit cu bicicleta pe sosea de ceva vreme ,necunostinta de cauza fiind singurul factor motivant.De 2 ori pana la iesirea din Sighet era sa fiu ucis,odata unul demarand de pe trotuar(parcata fiind,fara sa semnalizeze si m-a maturat efectiv,noroc ca nu era nimeni pe sosea ca altfel eram strivit iar bicicleta intreaga.Am mers mai departe desi orice om sanatos la cap se intorcea acasa in locul meu.A doua oara un camionagiu m-a bagat in iarba nelasandu-mi nici un metru spatiu.
Nici la tara nu mai e ce a fost odinioara.Toti si-au schimbat lookul la case,unele grotesc de mult,dar cel mai grav manelismul s-a propagat cu viteza mai mare decat in mediul urban.Halal,plimbarea a devenit un tur de forta desi n-a fost in total mai mult de 30km.
Revenind la subiect,eu ma gandesc,pana cand o sa se tina ritmu' asta de aglomeratie,multi innebunesc in trafic,si in Bucuresti,si singurul motiv pentru care se mai merge cu masina e sa se vada ca este.Poate si autonomia care o capta soferul.Insa halal autonomie,din moment ce nu suntem singuri in univers.
De ce nu se poate renunta la orgoliu,ca asta e motivul de baza al congestionarii,iei si tu altceva pentru transport ca din fericire s-au inventat si alte lucruri:trotineta,rolele,poate tiroliana pe stalpi sau panza lui Spiderman.Oameni ma intreaba pe strada in Bucuresti cand am ocazia de unde pot cumpara biciclete la ocazie pentru ca parcarile (numeric)sunt sub 20% din nevoile reale.Si singurii care au de castigat sunt firmele de ridicat masini,si cei cu parcarile.Sa fie oare o complicitate intre acestia incat toti sa aiba profit?Orice e posibil,cand nu exista viziune.
Sunt deja binecunoscute Amsterdam care are 1 milion biciclete puse la dispozitie,cifrele cred ca sunt deja vechi,Utrecht,Milano,etc.fiecare bicla e inregistrata in reteaua unui oras,ideal ar fi ca metrourile sa aiba un vagon doar pentru biciclete si biciclisti cu cartele speciale de metrou.
De asemenea bicicletele puse la dispozitie de Veloteque ar trebui extinse in toate parcurile din bucuresti,am vazut ca este cerere si de asemenea si primaria sa contribuie cu o retea de biciclete cu cip,pentru a putea fi usor detectate in caz de furt.
De curand s-a flexibilizat codul rutier in privinta semnalizarilor pentru viraje ,schimbarea benzii,purtarea centurii de siguranta,pentru acestea dandu-se doar avertisment in caz de incalcare a legii;Dar biciclistii,si asa putini vor fi la mila soferilor teribilisti.
Solutii ar fi,curaj si dorinta de schimare trebuie.Poate sub presiune vom reusi...
miercuri, 27 aprilie 2011
Postare in dodii
Cum ar fi daca scoala ar fi invadata de joaca si jocuri,nu doar in ciclul primar ci pana la nivel de universitate chiar;Toti,din lumea cadrelor didactice cauta metode care mai de care mai complexe de a se impune intr-o ora,pentru ca ei stiu ca daca nu poti trezi interesul elevului macar sa poti sa tii sub control o clasa.Si atunci e nevoie de metode de evaluare riguroase,de controale "antidoping" severe la toate examenele nationale sau de admitere,etc.
Pe cand n-ar fi mai simplu ca sub imperiul relaxarii sa se invete notiunile necesare si combinand si recombinand cunostintele deja dobandite sa se ajunga la rezultate noi.Desigur,ideal ar fi ca profesorul sa fie un arbitru si maxim un indrumator de la un anumit nivel(sa zicem in facultate) si nu sa predea carute de informatii al caror scop numai autorii de tratate il stiu.
Eu sunt student la facultatea de matematica,si aici se impune o abordare stiintifica (de la cauza la efect) a lucrurilor,insa si aici cred ca se poate reda drumul la imaginatie,la intuitie(desi e greu,matematica fiind o stiinta a carpelii,adica adaugi o premisa un sir de deductii si ai creat o problema,bajbaire in intunericul absolut) si a se introduce noi concepte,noi metode de rezolvare.Cum?
O metoda ar fi sa se porneasca de la particular la general,sa se caute anumite generalizari,corecturi,si cumva se largeste cu o firimitura universul cunoscut al matematicii;
O alta metoda ar fi generarea aleatoare de idei,cat mai multe in cat mai scurt timp,in baza unor impresii de moment,unor mici "fulgere" care excita neuronii,si dupa ce s-a strans recolta,sa se sorteze graul de neghina cum ar veni.Insa in timpul generarii de idei,participantii la dezbatere,trebuie sa fie relaxati,sa zboare in universul gandurilor si atunci potentialul va fi uzitat la maxim.Totodata combinarea ideilor generate si imbunatatirile ulterioare pot creste exponential sansele unei idei geniale.
De exemplu formula lui einstein,E=mc^2, e rezultat al combinarii intre 3 notiuni aparent diferite energia,masa si viteza luminii dar si rezultatul unei intuitii formidabile.
In fine,ca ma lungesc prea mult,ideea era ca sistemul educational romanesc dar nu numai, trebuie sa ascuta inteligente,sa dea posibilitatea ca fiecare sa isi gaseasca vocatia(se masoara progrese lente,prin ideea consilierii psihopedagogice,prin tabere artistice,scolare,dar prea putin) si atunci fiecare isi va gasi locul.Blestematul sistem comunist de predare(chiar si in tari care n-au fost comuniste) trebuie aruncat la lada de gunoi si trebuie flexibilizat sistemul de educatie.
Regret ca am filozofat aiurea pe tema asta,o sa mai vin cu idei in partea a doua a delirului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)